Librăria Creștin-Ortodoxă LOGOS Arad

Categorii

Măriţi imaginea

Ce va da omul in schimb pentru sufletul sau

Nou

15,00 RON

Add to wishlist

Tabel date

Format 13 x 20 cm
Nr. pagini 208
Anul aparitiei 2013

Prezentare

   Ceea ce veţi citi sunt gânduri-editorial, vreme de un an şi mai bine, la Taina Duminicii din Ortodoxia noastră. Sunt predici în 3000 de semne, cât îngăduie coloana unui ziar, Evenimentul Muscelean şi Sibiu 100% fiind gazdele săptămânale ale acestor rânduri rostite în tipar. Ele mi-au adus aminte de cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: „Ar fi trebuit să n-avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci să avem o viaţă atât de curată, încât harul Duhului să fi ţinut locul Scripturilor în sufletele noastre. Și după cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneală, tot aşa ar fi trebuit ca şi inimile noastre să fi fost scrise, cu Duhul cel Sfânt. (...) Dumnezeu n-a vorbit prin scrieri cu Noe, cu Avraam şi cu urmaşii lui, cu Iov şi cu Moise, ci a vorbit cu ei faţă către faţă, pentru că a găsit curat sufletul lor. Când însă întregul popor a căzut în păcate grele, atunci da, atunci a fost nevoie de scrieri, de table, de însemnarea în scris a tuturor faptelor şi cuvintelor lui Dumnezeu. Și vei vedea că acelaşi lucru s-a petrecut nu numai pe vremea sfinţilor din Vechiul Testament, ci şi pe vremea sfinţilor din Noul Testament. Dumnezeu n-a dat ceva scris apostolilor, ci şi în loc de scrieri le-a făgăduit că le va da harul Duhului, zicând Acela vă va aduce aminte de toate (Ioan 14, 26)" . Apoi Gura de Aur a Duhului Sfânt continuă: „Cu vremea, însă, oamenii s-au abătut de la drumul cel drept; unii din pricina învăţăturilor greşite, iar alţii din pricina vieţii şi purtării lor; de aceea a fost nevoie să fie iarăşi consemnate în scris faptele şi cuvintele lui Dumnezeu. Gândeşte-te cât de rău am ajuns! Noi, care eram datori să vieţuim atât de curat încât să nu mai avem nevoie de Sfintele Scripturi, ci în loc de hârtie să fi dat Duhului inimile noastre spre a scrie pe ele, am pierdut cinstea aceasta şi am ajuns să avem nevoie de scrieri. Și, cu toate acestea, nici de acest al doilea leac, de Sfintele Scripturi, nu ne-am folosit cum trebuie. Noi suntem de vină că am avut trebuinţă de Sfintele Scripturi şi că n-am atras asupra inimilor noastre harul Duhului. Gândeşte-te acum ce mare vină avem că nu voim să dobândim Duhului, nici după ce am primit ajutorul Sfintelor Scripturi, ba dimpotrivă, dispreţuim Scripturile, socotindu-le zadarnice şi fără rost! Dar ca să nu se întâmple asta, să citim cu toată atenţia cele scrise în Scripturi şi să cunoaştem cum a fost dată Legea Veche şi cum a fost dat Noul Testament" . Mă tem că şi dorinţa mea de a scrie vine din aceeaşi neputinţă, a menţinerii Duhului Sfânt în inima mea vreme mai îndelungată. De aici şi predicile acestea oftat, de bucurie şi obidă - pe alocuri -, dinaintea marii provocări la care este supusă pastorala şi acţiunea catehumenală a Bisericii. Oamenii ne aşteaptă vii, de dragul Evangheliei. 
   E limpede că suntem dinaintea unei noi sensibilităţi formative, nouă provocare de educare a inimilor noastre întru ascultarea, trăirea şi transmiterea Adevărului Revelat, singurul Adevăr, departe de imagistica media ori de zvonul bârfit care ne cotropesc inimile ascultării. Creştinul de astăzi, la fel de doritor de Împărăţie, are obligaţia duhovnicească de a se întreba cât valorează sufletul său, Cine a plătit pentru aşezarea sa întru slava Tatălui, în ce chip buna vestire a Împărăţiei Cerurilor ori propovăduirea tainei vieţii Mântuitorului Iisus Hristos este comandament definitoriu numai pentru clerici. E momentul pastoral prea tensionat pentru a ne mai gândi la mântuire? Sunt cuvintele vocabularului creştin prea tari pentru promotorii noii imorale sociale, fixate absolut în afara cheilor morale ale Evangheliei? Ce vom da la schimb pentru sufletul nostru? 
Dintre toate bucuriile creştinismului activ, care umple astăzi lumea, propovăduirea pare cea mai gustată. Suntem părtaşi unei revărsări de mărturisire vocală - uneori prea vocală - şi suntem convinşi că o rostire corectă a gramaticii propovăduirii poate încă ţine trează conştiinţa creştină a lumii. Pentru omul care căută pe Mântuitorul Hristos, lucrurile nu pot fi simplificate atât de uşor. Emoţia propovăduirii nu poate activa convertirea dacă nu duce către inima ascultătorului cultura iubirii şi discernământului duhovnicesc, izvorul liniştii de care avem nevoie pentru ca pacea de sus să crească în noi mântuirea sufletelor noastre. 
   Pentru mulţi, izvorul predicii este Sfânta Scriptură, unică şi neracordată la niciun alt izvor. Am auzit chiar pe unii dintre cei care accesează amvonul şi care sunt convinşi că a face predică din predici, construite din surse secundare şi ele, e suficient. Ori o spusă a Sfântului Siluan îmi pare extrem de importantă în acest context. El spune că rugăciunea pentru lume este sânge, vărsare de sânge, transfuzie de sânge. Iar când sângele tău, al propovăduitorului, se încarcă din lucrarea Sângelui şi Trupului lui Hristos, Cuvântul Întrupat, atunci această putere, multă, trece spre ascultători şi-i cheamă la schimbarea vieţii. A crede că doar construirea unui discurs plăcut e suficient să schimbi în cuminţenie nebunia lumii este cel puţin naiv. Și un soi de dispreţuire a Harului dăruit nouă de Mântuitorul pentru a binevesti Evanghelia mântuirii. Ori, mai grav, încrâncenarea mediocră şi guralivă pe teme cel puţin penibile. Propovăduirea este parte a exerciţiului duhovnicesc propus de Sfântul Ioan Evanghelistul, care scrie: „Și aceasta este vestea pe care am auzit-o de la El şi v-o vestim: Dumnezeu este lumină şi în El nu este deloc întuneric. Dacă spunem că suntem în comuniune cu El, dar umblăm întru întuneric, minţim şi nu împlinim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El este în lumină, suntem în comuniune unii cu alţii şi sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat. Dacă spunem că nu avem păcat, ne înşelăm şi adevărul nu este întru noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice vină. Însă dacă spunem că nu am păcătuit, Îl facem mincinos şi cuvântul Lui nu este în noi" (I Ioan 1, 5-10). Pentru aceea, predica, pentru a fi propovăduire în efortul Evangheliei Împărăţiei Cerului, trebuie să menţină în miezul său pocăinţa, darul smereniei lui Dumnezeu, Care Este Smerenie. A socoti că e suficient să ştii ca să propovăduieşti aduce aminte de cel care crede că poate conduce maşina doar pentru că ştie semnele de circulaţie ori doar legislaţia cu privire la circulaţie. Sunt convins că mulţi au pierit pe şosele tobă de carte, neatenţi la conţinuturile vieţii ca atare, obosiţi la volan ori alcoolizaţi, neadaptând viteza la condiţii de trafic ori forţând depăşiri anarhice. 
   Un gând al lui Albert Schweitzer mi-a pătruns în gând cu bucurie: Fericiţi sunt doar cei care au găsit un loc să slujească. Să împlinească minunata chemare a Mântuitorului. De a fi ceea ce El cere să fie. Ori Dumnezeul nostru nu ne cere să fim cârcotaşi cu orice preţ, nici bârfitori, nici fals rugători. A insista să crezi că ai dreptate doar pentru că dreptatea ta este aplaudată de alţii, să crezi că dreptatea pe care o supraestimezi e mai importantă decât iubirea care estimează adevărata propovăduire, care conferă tărie cerească rostirii tale pământeşti. Pentru toţi acei care, umplând cuvântul cu vorbe şi teologia cu păreri, cred că fac un serviciu de vestire aproapelui, gândul mă îndeamnă la mărturia aceasta. Nu doar mândria naşte secte, ci şi interpretările tendenţioase ale oricărei mărturisiri, ale oricărei deschideri de inimă. Ale oricărei încercări de recuperare a celor pierduţi din turma frăţietăţii bucuroase, tot din motiv de mediocritate a propovăduirii. Iertat să fiu că uneori prefer să lupt pentru sufletul fratelui meu, decât să-l arunc în gheene ale indiferenţei şi judecăţii de context. Fie cuvântul nostru cu putere multă! 

Pr. Constantin NECULA 

Cuprins 

De drag de Cuvânt, cuvinte... 
"Şi ce poate da omul în schimb pentru sufletul său?" 
Vindecarea prin Cuvânt, cuvântul vindecării... 
"Nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi..." 
"Nu-L mai obosi pe Învăţătorul" 
"Ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?" 
"Ale cui vor fi cele pe care le-ai pregătit?" 
"Apoi vino şi urmează-Mi..." 
"Nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura ei chiar şi în zi de sâmbătă?" 
"Fericit cel ce va sta la masă în Împărăţia lui Dumnezeu!" 
"Iar Naşterea lui Hristos a fost aşa..." 
"Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea..." 
Şi a fost Iisus copil... 
"Iată Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii..." 
"Şi, în timp ce mergeau, s-au curăţit..." 
Băgăreţii spirituali. Convertirea lui Zaheu Vameşul 
"Şi iată o femeie cananeancă..." 
"Pentru unii care se credeau drepţi şi dispreţuiau pe ceilalţi" 
"Era mort şi a înviat, era pierdut şi s-a aflat..." 
"Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu..." 
"Acolo va fi şi inima voastră..." 
Spre Înviere, prăznuind Ortodoxia! 
"Cine poate să ierte păcatele, afară de singur Dumnezeu?" 
"Ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul lui?" 
"Binecuvântată eşti tu între femei!..." 
"Iar cel ce vrea să fie primul între voi..." 
"Bucură-te, Ierusalime!..." 
"Bucuraţi-vă!" 
"Şi nu fii necredincios, ci credincios!" 
"A înviat, nu este aici!" 
"Doamne, nu am pe nimeni..." 
"Eu sunt, Cel care vorbeşte..." 
"Cine a greşit?..." 
Duminica Crezului, plinătatea Ortodoxiei 
Rusaliile, răsturnarea Babelului 
"Cine nu-şi ia crucea şi nu vine după Mine..." 
"Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni..." 
"Aşa a făcut Domnul în ziua în care S-a îndurat de mine..." 
Vindecarea slugii duşmanului... 
Sindromul Gadara 
"Îndrăzneşte! Iertate sunt păcatele tale..." 
"Da, Doamne! Şi s-au deschis ochii lor..." 
"N-au nevoie să plece..." 
"Îndrăzniţi, Eu sunt! Nu vă temeţi!" 
Credinţa cât un grăunte de muştar 
"Dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său..." 
Hristos Domnul, în chipul săracului... 
"Împărăţia lui Dumnezeu vă va fi luată!..." 
"Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea..." 
"Dacă voieşte cineva să vină după Mine..." 
Tăcerea vinovată a Bisericii? Când Hristos spune: "Nu vă temeţi!" 
Cum să dobândeşti Raiul 
"Tinere, îţi spun, ridică-te!..." 
"Ce este această parabolă?" 
Iisus versus Tarzan sau... Întreg la minte, la picioarele lui Iisus 
Înviere pe Calea Învierii 
Săracul cunoscut de Dumnezeu pe nume 
Ospătăria din Calea Ierihonului 
Taina rodirii ţarinii 
"Îţi mai lipseşte un lucru..." 
"Împărăţia Cerurilor se va asemăna cu un om..." 
Prima duminică după... Sfântul Nicolae 
"...S-au ruşinat toţi care erau împotriva Lui!" 
"Veniţi, că iată, toate sunt gata!..." 
Biruiţi indiferenţa şi bârfa 
"Doar străinul acesta?!" 
"I-au răspuns că trece Iisus din Nazaret..." 
Întâmpinarea Domnului, Domnul Întâmpinării 
Fiecăruia după puterea lui... 
"Dă-i drumul, fiindcă strigă după noi!..." 
"...Pentru unii care se credeau drepţi" 
Tatăl ce Se risipeşte iubirii 
"Întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici..." 

Path: > > Ce va da omul in schimb pentru sufletul sau