Librăria Creștin-Ortodoxă LOGOS Arad

Categorii

Măriţi imaginea

Boala si moartea

Nou

6,00 RON

Add to wishlist

Tabel date

Format 11 x 18 cm
Nr. pagini 120

Prezentare

   Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu. 

Cuprins

Despre boală

Despre boală
Boala este lucru al înţelepciunii Dumnezeieşti
Boala şi aducerea-aminte de moarte
Gânduri în vremea bolii
În zilele de suferinţă
Despre boală şi felul de viaţă dus
Scrisoare către un tuberculos
Despre epidemie
Slujirea bolnavilor este slujire lui Hristos
Îngrijirea bolnavilor este plăcută lui Dumnezeu
La patul unei convalescente
Gânduri după însănătoşire
Înnoirea prin rugăciune după însănătoşire
Bolile sunt spre mântuire
Bolile sunt de la Dumnezeu spre mântuirea noastră
Despre boală ca nevoinţă mântuitoare
Sănătatea este în mâinile lui Dumnezeu
Bolile ne învaţă să fim smeriţi
Despre răbdarea bolii
Este păcat să cârteşti în boli
Cel ce rabdă bolile şi necazurile se aseamănă prin nevoinţa sa mucenicilor
Boala ne învaţă să fim smeriţi
Lucrarea duhovnicească în vremea bolii
Necazurile sunt semn al dragostei lui Dumnezeu
Rugăciunea în vremea bolii
Rugăciunea în vremea bolii
Rugăciunea pentru izbăvirea de boală
În vremea bolii ajunge rugăciunea de acasă
Despre rugăciunea bolnavului către sfinţi şi Dumnezeu, în acelaşi timp cu tratamentul
Rugăciunea bisericească pentru bolnavi are putere mai ales însoţită de rugăciunea celor ce au dat slujbele
Despre primirea Sfântului Maslu
Postul în vremea bolii
Tratamentul

Moartea

Pregătirea de moarte
Pomenirea morţii şi roadele ei
Ceasul morţii
Înaintea morţii
Pregătirea de moarte
Sufletul la apropierea morţii
Despărţirea sufletului de trup
Trebuie să ne pregătim pentru judecata de dincolo de mormânt
Rugăciunea dinaintea morţii
Gânduri înainte de moarte
Povaţă pentru un bolnav
Pregătire pentru moarte
Moartea întru slava lui Dumnezeu
Moartea întru slava lui Dumnezeu
Despre sfârşitul năprasnic al unei creştine
Sufletul după moarte
Aducerea-aminte de moarte
Soarta de dincolo de mormânt a răposaţilor
Împărtăşirea cu cei morţi
Soarta de dincolo de mormânt a unei creştine
Starea oamenilor după mutarea din trup
Crucea de îngropare
Prima întâlnire de după moarte
Pomenirea celor răposaţi
Despre cei adormiţi
Despre o prevestire de dincolo de mormânt a morţii
Amărăciunea pentru morţi
Pomenirea celor morţi
Moartea în naufragiu – moarte mucenicească
Rugăciunea la moartea fratelui
Puterea slujbelor de pomenire a celor răposaţi
Cum trebuie pomeniţi cei morţi în sectă
Înfricoşata Judecată
Moartea şi judecata
Înfricoşata Judecată
Cu ce ne vom îndreptăţi la înfricoşata Judecată
Gheena
Cimitirul

Rugăciunea în vremea bolii
Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului.
Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină!
Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul.
Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“
Aceste gânduri şi cele asemănătoare lor să le ţineţi în minte, iar pe cele de mâhnire lepădaţi-le... Ce mare lucru că trebuie să staţi în chilie, că nu mergeţi la biserică (nu din lenevie, ci din boală)? Când vă rugaţi, vă faceţi de fiecare dată biserica lui Dumnezeu (II Cor. 6, 16), fiindcă Dumnezeu este pretutindeni. Citiţi mai des Tatăl nostru şi Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te. Dumnezeu este Tatăl nostru, iar Născătoarea de Dumnezeu este Maica noastră... Sfintele Taine sunt sânii prin care ea ne dă laptele harului.
Aşa să vă umpleţi mintea... Să mai aveţi înaintea ochilor, deschise, Evanghelia şi Apostolul. Citiţi câte un verset şi străduiţi-vă să cugetaţi la fiecare cuvânt. Dacă Dumnezeu vă va da vreun gând ziditor, însemnaţi-l în scris. Să aveţi întotdeauna o foaie de hârtie pe masă... Şi celelalte gânduri bune să vi le însemnaţi în scris. Să binecuvânteze Domnul şi vă doresc toată mângâierea.

Rugăciunea pentru izbăvirea de boală
Îmi pare rău că boala dumneavoastră se tot prelungeşte şi pe deasupra îşi întinde stăpânirea; să vă dea Domnul izbăvire de această boală. Chiar dacă Domnul, Cel ce trimite bolile, are întotdeauna în vedere binele nostru, noi totuşi nu fără încuviinţarea lui Dumnezeu ne rugăm pentru izbăvirea de ele; aceasta nu înseamnă că ne lepădăm de binele pe care ni-l făgăduieşte calea bolii, căci poate Domnul aşteaptă de la noi când suntem bolnavi tocmai să ne rugăm Lui cu mai multă râvnă. Atunci rugăciunea noastră se potriveşte cu planul lui Dumnezeu.
A vă ruga pentru însănătoşire nu este un păcat. Trebuie să adăugaţi însă „dacă este voia Ta, Doamne!“. Deplina supunere faţă de Domnul, cu primirea supusă a bolii trimise ca pe un lucru bun de la Domnul Cel bun, dă pace sufletului şi îl pleacă spre milostivire pe Domnul... Şi El fie că însănătoşeşte, fie că umple de mângâiere, în ciuda strâmtorării pricinuite de boală.
Pe sufletul dumneavoastră apasă mai mult decât orice boala fiicei. Îndureraţi-vă pentru ea şi cu durere strigaţi către Domnul, şi pe fiica dumneavoastră îndemnaţi-o să facă acelaşi lucru, şi pe toţi casnicii dumneavoastră. Atunci toate rugăciunile pentru ea se vor împreuna şi vor alcătui un glas de trâmbiţă, în stare să atragă luarea-aminte a Domnului...
S-o izbăvească Domnul de neputinţa ei!

În vremea bolii ajunge rugăciunea de acasă
Să vă ajute Dumnezeu!
Bolile ţin loc de canon. Răbdaţi cu seninătate: ele sunt pentru Dumnezeu ca săpunul pentru spălătorese. La biserică, fiind bolnavă, nu sunteţi îndatorată să mergeţi. Strigaţi acasă mai des către Dumnezeu! Dacă nu faceţi ceea ce nu vă stă în putere, asta nu înseamnă că sunteţi pentru Dumnezeu ca un copil vitreg.

Despre rugăciunea bolnavului către sfinţi şi Dumnezeu, în acelaşi timp cu tratamentul
Să vă trataţi sora şi să cereţi ajutorul sfinţilor sunt două lucruri care nu se bat cap în cap. Dumnezeu l-a făcut pe doctor şi doctoriile tot de Dumnezeu sunt făcute. Doctorul nu vindecă prin sine, ci Dumnezeu vindecă prin el. Dumnezeu dă insuflare doctorului, şi doctorul prescrie doctoria potrivită. Iar când Dumnezeu nu ajută doctorului, nu ştiu de poate nimeri vreun doctor doctoria potrivită. Cereţi ajutorul doctorului, dar totodată mai vârtos rugaţi pe Domnul şi pe sfinţii Lui să-i dea înţelepciune doctorului. Şi cereţi mijlocirea oamenilor bineplăcuţi lui Dumnezeu şi faceţi tot ce fac oamenii evlavioşi în atare împrejurări (numai la vrăjitoare să nu mergeţi).
Nu ştiţi dumneavoastră unde este ascuns ajutorul lui Dumnezeu pentru sora dumneavoastră. Poate că Dumnezeu a găsit de cuviinţă ca ea să fie bolnavă fiindcă acest lucru e pentru ea mântuitor. Şi atunci ea va rămâne bolnavă toată viaţa sa, ca să se mântuiască. Sau Dumnezeu i-a trimis această boală pentru o vreme, ca să pună la încercare credinţa ei şi a părinţilor ei. Numai Dumnezeu ştie cum stau de fapt lucrurile. Boala nu este un semn al lepădării de către Dumnezeu. Dimpotrivă, este un semn al milei lui Dumnezeu. De la Dumnezeu totul este milă – şi boala, şi sărăcia, şi necazul. Sora dumneavoastră să se roage mai cu osârdie lui Dumnezeu, dar rugându-se să nu spună „Dă-mi sănătate“, ci „Fie voia Ta, Doamne! Slavă Ţie, Doamne! Dacă aşa este plăcut înaintea Ta, fie voia Ta! Cred că şi boala este bună, după cum este bună sănătatea. Îţi mulţumesc, Milostivule Ziditor!“. Deprinde-o să citească, şi să scrie, şi să facă lucru de mână, şi aşa să se mântuiască.
Binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra ta!

Rugăciunea bisericească pentru bolnavi are putere mai ales însoţită de rugăciunea celor ce au dat slujbele
E bine că aţi rânduit să se facă rugăciune pentru fiica dumneavoastră. Două molifte pe săptămână şi pomenire la proscomidie. S-ar părea că este destul. Dar cine se roagă cu durere pentru bolnavă? Dumnezeu ia aminte la rugăciune atunci când pentru bolnav se roagă cineva cu sufletul. Dacă nimeni nu suspină din suflet, slujba va fi o poliloghie, iar rugăciune adevărată pentru bolnavă nu va fi. La fel cu proscomidia, la fel şi cu liturghia. Dumneavoastră mergeţi la slujbele pe care le-aţi comandat? Dacă nu, credinţa dumneavoastră este fără putere... Slujbele le-aţi comandat – însă, dând bani ca să se roage alţii, dumneavoastră v-aţi lepădat de pe umeri orice grijă... Nu este nimeni care să se îndurereze pentru bolnavă. Celor care săvârşesc slujba nici prin minte nu le trece să se îndurereze cu sufletul înaintea Domnului pentru cei pe care îi pomenesc la slujbe... Şi de unde să se îndurereze ei pentru toţi?
Altceva este dacă sunteţi de faţă la slujbă atunci când este pomenită N... Atunci durerea dumneavoastră este purtată de rugăciunea Bisericii şi înălţată mai grabnic la Scaunul lui Dumnezeu... Şi face îndurerată însăşi rugăciunea Bisericii, chiar dacă cei care slujesc nu sunt îndureraţi. Vedeţi deci unde stă puterea! Mergeţi la slujbe dumneavoastră înşivă şi îndureraţi-vă cu sufletul pentru bolnavă... Şi treaba va ieşi bine. În biserică, la liturghie, frângeţi-vă sufletul în vremea proscomidiei şi mai ales când după Pe Tine Te lăudăm se cântă cântarea Născătoarei de Dumnezeu: Cuvine-se cu adevărat. Atunci sunt pomeniţi din nou viii şi morţii...
Pomenirea la liturghie este mai puternică decât numai cea de la proscomidie, fiindcă ea arată o mai puternică împreună-pătimire a dumneavoastră cu bolnava şi totodată credinţa şi nădejdea cât se poate de tare că Domnul nu vă va lipsi de ajutorul Său. Unde să daţi liturghii? Unde vă trage sufletul, acolo să daţi...
Lucrul cel mai însemnat este însă durerea sufletului dumneavoastră pentru bolnavă. Şi ajutaţi mai mult săracilor. Nu numai celor care umblă pe stradă, ci daţi uşurare unei familii apăsate de sărăcie. Rugăciunea ei vă va uşura povara de pe inimă...
Să vă binecuvânteze Dumnezeu pe voi, pe toţi!

Despre primirea Sfântului Maslu
Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastră! Sunteţi tot bolnavă. Să vă mântuiască Domnul. În ce priveşte faptul că v-aţi hotărât să primiţi Sfântul Maslu, este un lucru foarte bun. Această Taină ar trebui să fie pentru creştini singurul mijloc de tratament în boli. Să vă ajute Domnul. Mie îmi pare că încă e nevoie de dumneavoastră aici. Dumneavoastră poate v-aţi săturat de lumea asta, dar încă mai aveţi de rostuit copiii – şi, după ce veţi face asta, puteţi merge cu Dumnezeu dincolo!

Path: > > Boala si moartea